acin blog

Totul despre supravietuire in natura(BUSHCRAFT)

Share on Facebook

Lupte Greco-romane
Ion Pribeag

Se plimbau Avram şi Leibu
Într-un bâlci cu panoramă
Cu menagerii, şi-n faţă
C-o mulţime de reclame

Şarpele boa-constrictor,
Armăsarul Ducipal,
Tot ce-i zugrăvit afară
Înăuntru-i natural.

Leoparzi, cămile, zebre,
Din Uruguai şi Iliş
Şi în faţa unui circus,
Am citi pe un afiş

500 de lire premiu
Va primi acela care,
Dacă într-un sfert de oră
Va putea să mă doboare

Iar pe podium HERCULE
Sta cu pieptu-i să ne-nfrunte
Muşchiulos şi-nalt şi mare
Ca un taur, ca un munte.

- Eu , mă duc – a zis Avram ,
- Tot sunt eu băiat sărac.
Şi apoi 500 de lire
E o sumă nu e fleac!

- Eşti nebun?- exclama Leibu
Tu plăpând şi subţirel
Cum poţi să te iei la trântă
Cu o namilă ca el?

- Nu se ştie! Dacă ai şansă
Într-o clipă eşti salvat
Parcă mititelul David
Nu, la-nvins pe Goliat?

Şi s-a dus. Iată-i pe arenă
În chiloţi pe amândoi,
Ca un tanc este atletul
Iar Avram, ca un bârzoi.

După două-trei minute
Se încolăcesc vârtos
Se trântesc, se-nping de-a tumba
Şi se tăvălesc pe jos.

Nici Avram nu se lasă
Deşi spart, ghiontit şi rupt
Ba că este iar deasupra
Ba că iarăşi dedesubt.

Cam după un sfert de oră
Ca un trăsnet uriaş
Avramel e scos afară
Ca gunoiul pe făraş.

-Ce ţi-a trebuit Avrami?-
Leibu trist l-a întrebat
- Ştiu şi eu ?, Credeam că prinde
Ei şi cum s-a întâmplat?

- Cum stăteam covrig sub dânsul
Mototol, strivit, năuc
Mă gândeam ca să mă apăr
De unde dracu să-l apuc?

Şi, deodată, o minune!
Îi văd alea… alea două
Pe la noi li se spun altfel,
Dar aici, le zice ouă!

Şi, ştiind de la tăticu
Ce de-l strângi de ouă odată
Cade jos şi se întinde
Ca o cârpă leşinată.

Într-o clipă, ca un fulger
Mă înfig cu mâna-n ele…
- Ale mele sunteţi! , urlu –
Şi erau chiar ale mele!

Share on Facebook

Gura Sădurelului – valea Sădurel – valea Vaca – cantonul silvic Zâmbru – curmătura Buceciu

Nemarcat

Durata: 4½ – 5½ ore

Distanţa: 15 km

La gura Sădurelului, aflată la aproximativ jumătatea distanţei dintre Beberani şi cabana Gâtu Berbecului, se ajunge urmând drumul judeţean de pe valea Sadului în amonte sau în aval. Ajunşi la punctul de confluenţă ne angajăm pe drumul forestier de pe Sădurel care urmăreşte fidel torsiunile văii. Urmându-l, trecem prin dreptul văilor Porcului, Ţiganului şi Tarniţa. După mai bine de 5 km, valea, râul şi drumul se înconvoaie cu aproape 120°. Aici, pe stânga văii este c şa ce se ridică numai cu câţiva metri peste talvegul Sădurelului şi cu mai mult de 200 m peste talvegul Sadului. În aval de acest punct, valea pe care am venit este strâmtă, cu aspect de defileu şi cu o pantă longitudinală de peste 100 m/km. În amonte, versanţii se evazează. Până la confluenţa cu valea Vaca mai străbatem circa 2,5 km. De la această confluenţă drumul forestier se derulează în sus pe Sădurel încă 6 km, intersectând (după 5 km) traseul 11. Chiar în faţa podului cotim la stânga (S) pe drumul care urmăreşte valea Vaca. După circa 2,5 km, lăsând pe dreapta (V) un apendice al drumului forestier ajungem la cantonul forestier Zâmbru (Vaca), unde se poate caza. Până aici se consumă 3½ – 4 ore. Drumul forestier urcă în continuare încă 1 km, apoi se ramifica în mai multe drumuri de tractoare, îl preferăm pe cel mai larg. care coteşte apoi la stânga şi ne urcă (1 km), treptat, spre capătul nord-estic al Clăbucetului, unde întâlnim – mergând pe curba de nivel – un vechi drum de car (traseul 11). Urmând acest drum spre stânga (circa 2,5 km), ajungem în şaua Buceciu. În dreapta ne conduce prin Buclia şi valea Sădurelului la cantonul Negovanu şi Rozdeşti. În curând porţiunea dintre confluenţa Sădurel-Vaca şi curmătura Buceciu va fi marcată cu cruce albastră.
Sursa:guideromania.com

Share on Facebook

De la părinţi

De la părinţi, precum se ştie,
Iei duh şi fizionomie;
Ar fi fost mare ironia
Să-mi lase tata doar… chelia!

Mircea Ionescu Quintus

Share on Facebook

Conjugală

Nevastă-mea, Puica,
E pusă pe ceartă:
- Ce-ai făcut cu ţuica?
- Am făcut-o… fiartă!

Mircea Ionescu Quintus

Share on Facebook

Chiverniseală

Vacanţa-ntreagă şi-o făcu Vasile
În Făgăraş, în preajma unor stâni;
Şi-a mai oprit din ea doar două zile
Să stea şi la Neptun trei săptămâni!

Mirce Ionescu Quintus

Share on Facebook

Căile poeziei

Unii urcă greu Parnasul
Spre lumina lui Apollo;
Alţii călărind Pegasul
Cad din nori exact acolo.

Mircea Ionescu Quintus

Share on Facebook

Ucidere din Razbunare

In 1883, Henry Ziegland a incheiat relatia cu prietena lui care, din disperare, s-a sinucis. Fratele furios al fetei l-a urmarit pe Ziegland si l-a impuscat. Crezand ca l-a omorat pe Ziegland, fratele si-a luat apoi propria viata. De fapt, Ziegland nu a fost omorat. Glontele i-a atins doar fata, oprindu-se intr-un copac. A scapat la limita. Ani mai tarziu, Ziegland a decis sa taie acelasi copac, care inca mai avea glontele in el. Uriasul copac parea atat de urias, incat a decis sa il arunce in aer cu dinamita. Explozia a propulsat glontele in capul lui Ziegland, omorandu-l.

Share on Facebook

Gemeni

Fratii gemeni, Jim Lewis si Jim Springer, au fost separati la nastere si adoptati de familii diferite. Intrucat nu se cunosteau, ambele familii si-au numit copiii James. Ambii James au crescut nestiind unul de celalalt, si amandoi au cautat instruire in domeniul protectiei legii , amandoi au avut talent la desen tehnic si tamplarie si fiecare s-a casatorit cu o femeie pe nume Linda. Amandoi au avut fii, dintre care unul a fost numit James Alan si celalalt James Allan. Fratii gemeni au divortat de sotiile lor si s-au casatorit cu alte femei – amandoua numite Betty. Si amandoi au avut caini pe care i-au numit Toy.

Share on Facebook

Bişniţarul

Viaţa-i n-are stop
Şi-i oscilatoare:
Intră când la Shop,
Când la închisoare.

Mircea Ionescu Quintus

Share on Facebook

Autumnală

Cavaler fără pereche,
Vântu’, ‘ndrăgostit lulea,
Cântă frunzei la ureche
Şi ea, biata, va cădea!

Mircea Ionescu Quintus

Share on Facebook

Autograf pe volumul “Epigrame”, colegului Gh. Culicovschi, care mi-a trimis mai multe izbutite catrene, întrunul spunându-mi că greşit mă consider numai un “Cincinel”

Eu cred că n-am greşit de fel,
Crezând că sunt un Cincinel;
Doar după ce m-am duelat
Cu tine, mă simt Cincinat!

Mircea Ionescu Quintus

Share on Facebook

Tabăra de elevi Râu Sadului-Porcoviţa-Tomnatec

Marcaj: triunghi albastru (parţial)

Durata: 3-3½ ore

Distanţa: 5 km

Din spatele taberei de elevi se trece puntea pe malul drept al Sadului şi se urmăreşte împrejmuirea din amonte a cantonului silvic, până la baza pantei. De aici poteca urcă spre dreapta costiş, apoi coteşte la stânga pe muchie printr-o pădure de fagi înalţi. După 40-50 minute ajunge într-o tăietură de unde se deschide priveliştea spre bazinul văii Porcului şi spre cuhnile cu poieni de pe stânga văii Sadului. În continuare urcăm încă 20-30 minute având în dreapta o plantaţie de brad şi larice, prin care poteca face o serpentină şi ajungem ta un drum de car (traseul 11). Spre stânga, drumul coboară în 2 ore la Valea lui Ivan, în punctul unde a fost capătul de descărcare a unei lungi linii de funicular. Ne angajăm la dreapta pe acest drum (descris de traseul 11) şi după 15-20 minute întâlnim marcajul (triunghi albastru) pe care-l zărim prima dată pe o stâncă, pe stânga sensului de mers, apoi pe trunchiurile copacilor. La capătul unei ore de mers ajungem într-o şa cu o mică poieniţă. Părăsind poiana, drumul se bifurcă. Cel de car, coteşte uşor la dreapta aproximativ în curbă de nivel şi continuă spre Buceciu. Poteca pe care o urmăm, marcată cu triunghi albastru, urcă spre stânga. Locul de despărţire se cunoaşte după triunghiul albastru de pe trunchiul unui molid situat între cele două drumuri. Urcuşul este puţin mai greu 10-15 minute datorită pantei şi a copacilor prăbuşiţi care trebuie ocoliţi. În continuare, panta se domoleşte şi poteca se desfăşoară aproape orizontal (15 minute) până iese din pădure, în apropierea indicatorului din Tomnatec, unde întâlneşte poteca marcată cu bandă albastră cabana Prejba-Buceciu (traseul 6). Cine doreşte să se întoarcă (coboare) pe acest drum, a cărui direcţie nu este indicată din Tomnatec, va trebui ca de la stâlpul metalic cu săgeţi să se îndrepte spre NE. Pe trunchiul unui molid, mascat de cetină şi degradat de timp, se zăreşte triunghiul albastru, iar poteca devine vizibilă. Alte direcţii de urmat sunt spre Vf. Prejba, curmătura Buceciu, Gura Sădurelului, Rozdeşti (traseele 6, 11,13).
Sursa:guideromania.com

Share on Facebook

Autocritică

Am lipsuri, criticile le accept
Şi nu vă fie cu surprindere
Că-mi iau angajamentul să mă-ndrept
… Spre altă întreprindere.

Mircea Ionescu Quintus

Share on Facebook

Apărarea delapidatorului

Întrebat cum se explică
Vilă, bani, maşină mică,
Lux, petreceri, abundenţă,
A răspuns: -Din neglijenţă!

Mircea Ionescu Quintus

Share on Facebook

Amicului Leonida Secreţeanu, care mă consideră cea mai slabă creaţie a tatălui meu..

Făptura-mi făr-de graţie,
Dar plină de discreţie,
E – cel puţin – creaţie,
Nu, să mă ierţi, secreţie…

Mircea Ionescu Quintus

Share on Facebook

Ale tinereţii valuri

Stau pe plajă-ntinşi la soare,
Un flăcău şi-o fată mare;
Cum lăsatu-s-a-nserarea
Mare mai era doar marea.

Mircea Ionescu Quintus

Mircea Ionescu Quintus

Share on Facebook

Acelora care mă socotesc compilatorul lui tata

De la părinţi, precum se ştie,
Iei duh şi fizionomie;
Era prea mare ironia
Să-mi lase tata doar chelia.

Mircea Ionescu Quintus

Share on Facebook

31 Decembrie

Ca-n zbor a mai trecut un an,
Purtat de-a timpului aripă,
Dar anul n-a trecut în van,
Dac-ai zâmbit măcar o clipă

Mircea Ionescu Quintus

Share on Facebook

Râu Sadului (Fundu Rîului) – dealul Porcoviţa – dealul Panta – curmătura Buceciu – Buclia – cantonul Negovanu – Rozdeşti

Marcaje parţiale

Durata: 10-12 ore

Distanţa: 38 km.

Traseul urmăreşte un vechi drum de car, foarte uşor de parcurs, dar care în ultimul timp, prin construirea unor drumuri forestiere şi-a pierdut din importanţă, mai ales în porţiunile terminale (intrare şi ieşire din traseu). El se menţine în generl prin pădure, dar traversează luminişuri şi pajişti de unde se deschid privelişti de vis. Este marcat numai în parte, pe sectoarele care se suprapun unor cunoscute trasee turistice (nr.6, 12). Parţial poate fi utilizat pentru excursii de ½ – 1 zi ale elevilor de la tabăra din Râu Sadului. Se porneşte de la podul care traversează râul Sadu, de pe stânga pe dreapta, în apropierea confluenţei cu Valea lui Ivan. După traversarea podului, drumul forestier coteşte la dreapta pe conul de dejecţie, apoi se derulează în amonte pe Valea lui Ivan. După circa 1,5 km, pe dreapta sensului de mers se profilează o şură văruită în alb. În dreptul ei, pe stânga văii, observăm şi un afluent. Traversăm valea în amonte de şură şi ne îndreptăm spre versantul ei stâng pentru a intercepta vechiul drum de car. mai în amonte de confluenţa menţionată. Urmărim apoi drumul care se desfăşoară pe versantul stâng al Văii lui Ivan, spre N, apoi în serpentine, urcând uşor prin pădurea de fag. Pe unele segmente ale drumului au început sa crească lăstari sau sunt „barate” de copacii căzuţi, care însă pot fi depăşiţi cu uşurinţă. În 2-3 locuri mai umede, unde drumul coteşte chiar pe talvegul unui pârâu şi unde căptuşeala de bârne a putrezit, trecerile sunt puţin mai dificile. După circa 2 ore de urcuş, săltând pe verticală aproximativ 500 m diferenţă de nivel, trecând printr-o plantaţie de răşinoase observăm pe o stâncă triunghiul albastru. Cărarea înierbată coteşte apoi la stânga şi ne scoate în capătul unei muchii (la un funicular forestier), care coboară la confluenţa Sadului cu Sădurelul şi pe care urcă (coboară) o poteca nemarcată până la tabăra de elevi Râu Sadului (traseul 12). Aici putem face un scurt popas pentru odihnă şi pentru a admira şi a recunoaşte culmile care limitează şi care coboară spre Valea Sadului, încâ din lujbea Răşinarului. În continuare, poteca şerpuieşte în urcare lină pe versantul vestiic al Porcoviţei, având în dreapta o plantaţie (molid şi larice) iar la stânga, ascuns de frunziş, triunghiul albastru şi o săgeată cu trimitere spre Tomnatec. De aici, triunghiul albastru apare mai ales pe trunchiuri de fagi şi molizi marcând drumul în curbă de nivel şi după 40-45 minute ajunge într-o şa cu o poieniţă. Odată traversată poiana, drumul se bifurcă. Spre stânga urcă poteca marcată cu triunghiul albastru care ajunge în Tomnatec. Noi menţinem însă drumul de car, bine conturat în curbă de nivel, dar „barat” uneori de trunchiuri prăbuşite care pot fi depăşite cu uşurinţă şi după circa 1½ ore ajungem într-un luminiş neted, la crucea din Tomnatec. Aici există o bifurcare de poteci şi tot aici întâlnim marcajul (bandă albastră) dintre cabana Prejba (stânga) şi curmătura Buceciu (dreapta – traseul 6). Drumul pe care am venit şi pe care îl urmăm coteşte la dreapta, menţinându-se ca şi până aici, pe versantul vestic şi având ca marcaj vechi bandă albastră (în prezent cruce albastră). El face numeroase ocoluri, pe cuhnile ce coboară spre valea Ţiganului, pentru a avea o pantă mai mică. Trece prin dealul Panta (de unde o cărare coboară la dreapta pe culmea Icoanei) şi unde mai sus, în stânga, sunt pajişti, apoi pe sub Voineagu, prin Poiana Ţiganului şi ajunge la intersecţia de drumuri din curmătura Buceciu. Acest traseu (crucea din Tomnatec-curmătura Buceciu), lung de 9,5 km (2½ ore) se suprapune potecii turistice marcată cu bandă albastră dintre satul Tălmăcel şi Buceciu (traseul 6). Traversând curmătura Buceciu, drumul se derulează pe versantul nordic al culmii Clăbucet, depăşeşte culmea Zîmbrului, şi după 2,5 km se bifurcă la obârşia văii Vaca. La dreapta, pe valea Vaca coboară drumul de tractor (traseul 13) care trece pe la casa Zâmbru (2 km), situată la confluenţa cu pârâul Zâmbrişor, unde se poate înnopta. Drumul nostru se menţine şerpuind pe curba de nivel circa 4 km până în curmătura Buclia. Este posibil ca acest nume să provină din latinescu bucula-ae (s.f.) care înseamnă „juncă” sau din buccula-ae (s.f.), care se traduce prin „obrăzar” (parte a coifului care protejează obrazul). Buclia (vârf şi şa) apare ca un contrafort al Clăbucetului. Din curmătura Bucliei drumul coteşte la stânga şi începe să coboare uşor (1,5 km) până la valea Sădurelului, (unde este intersectat de drumul forestier). Traversează Sădurelul, coteşte la dreapta pe lângă temelia unei foste cabane forestiere şi urcă în pantă lină pe versantul stâng, urmărind uneori curba de nivel, pentru ca după circa 2½ km să ajungă în faţa cabanei silvice Negovanu. Depăşeşte cabana (în faţa căreia susură un izvor), apoi coteşte uşor la stânga prin poiană, unde întâlneşte poteca marcată cu triunghi roşu (traseul 14). De aici se desprinde o cărare nemarcată care trece peste Pleşu şi coboară în curmătura de la cotul Sădurelului (şaua Pleşii). Tot de aici începem să coborâm uşor spre valea Sadului. După circa 1 km, poteca marcată cu triunghi roşu îşi păstrează direcţia generală spre V, părăseşte drumul de căruţe şi coboară în valea Sadului, lângă magazinul alimentar Rozdeşti. Drumul nostru coteşte brusc la dreapta şi începe să coboare domol, în serpentine, până la malul drept al lacului Negovanu. Această porţiune a drumului fiind mai puţin circulată, este uneori înierbată, alteori invadată de lăstăriş (în zonele mai puţin umbrite). Ajunşi la malul lacului, căutăm pe versant o potecă firavă, făcută de pescari, care ne scoate la coada lacului, unde traversăm Sadu pe la staţia hidrometrică şi ieşim în şosea. De aici, mergând 1,3 km în amonte ajungem la Rozdeşti, iar 3 km în aval, la cabana turistică Gâtu Berbecului.
Sursa:guideromania.com

Share on Facebook

Pe mormântul unui jurist

Doarme-aici un om dştept,
Ce-a fost harnic, sincer, drept
Şi-a făcut doar fapte bune…
Despre morţi, aşa se spune.

Mircea Ionescu Quintus

Share on Facebook

Anul Nou

Oricât l-aş proslăvi în rime
Şi l-aş cânta de-acum în veci,
Nu e mai mult ca o sutime
A secolului XX!

Mircea Ionescu Quintus

Share on Facebook

Gasirea Cartii

In 1973, actorul Anthony Hopkins a fost de acord sa apara in “Fata din Petrovka”, bazat pe un roman al lui George Feifer. Neputand sa gaseasca un exemplar al cartii, niciunde in Londra, Hopkins a ramas surprins sa descopere unul zacand pe o banca intr-o statie de tren. S-a dovedit a fi exemplarul personal, adnotat, a lui George Feifer, pe care Feifer il imprumutase unui prieten si care fusese furat din masina prietenului.

Share on Facebook

Coincidenta fotografica

O mama de nationalitate germana care si-a fotografiat bebelusul baiat in 1914, a lasat filmul pentru a fi developat la un magazin din Strasbourg. In acele timpuri, unele dintre placutele de film se vindeau individual. Primul Razboi Mondial a izbucnit si, neputand sa se intoarca la Strasbourg, femeia a renuntat la fotografie, considerand-o pierduta. Doi ani mai tarziu, a cumparat o placuta de film in Frankfurt, la peste 100 mile departare, pentru a o fotografia pe fiica ei nou-nascuta. Cand a fost developat filmul s-a dovedit a fi o expunere dubla, cu fotografia fiicei sale supra-expusa peste fotografia de mai inainte a fiului sau. Printr-o intorsatura incredibila a destinului, filmul ei original, niciodata developat, a fost gresit etichetat ca nefolosit si apoi revandut tot ei.

Share on Facebook

Lui George Corbu, care spunea într-o epigramă că sunt doar fiul lui tata

Tată şi fiu, Quintus ne cheamă
Şi n-are rost să-ţi faci năduh,
Că-n trinitatea epigramă
Contează numai sfântul duh!

Mircea Ionescu Quintus

Share on Facebook

Lama

Ascuţiş alb de topor,
Preot-pustnic în Tibet,
Mamifer rumegător
Din familia Gilette!

Mircea Ionescu Quintus

Share on Facebook