DRUMETUL AVENTURIER

 Ruschita – Valea Vulturilor – Vîrful Rusca

Marcaj: triunghi albastru

Distanta: 6 km

Durata: 2½ ore

Caracteristici: drum forestier pîna pe Valea Vulturilor, urcus puternic prin padure si taietura (400 m diferenta de nivel pe 1 km). Traseu greu din cauza pantei accentuate si a taieturii de padure din Pîrîul Vulturilor Mic; diferenta de nivel: 800 m.

Posibilitati de acces: din DN 68 sau linia C.F.R. 211, de la comuna Voislova 17 km drum modernizat pîna la Ruschita (autobuz).

Din centrul localitatii Ruschita, din dreptul magazinului alimentar, al pietei si al administratiei exploatarii miniere (aici se afla si statia de autobuz), urmam strada principala în sus – 500 m pîna la confluenta vaii Padesului cu Pîrîul Morii. Aici parasim drumul din valea Padesului, pe care se continua traseele 7, 8, 12, 13 si ne angajam spre dreapta pe drumul din Valea Morii. La desfacerea drumurilor, o tabla indicatoare arata înreputul marcajelor: triunghi albastru spre vîrful Pades (2 ore) si cruce rosie spre Vîriul Fierarului (3 ore). Din acest loc se zareste primul marcaj dublu pe un stîlp de telegraf. Dupa 450 m, iesim din localitate în dreptul unui afluent stîng cu panta mare (Pîrîul Cotolic). Valea prezinta versanti abrupti, în parte împaduriti, în parte acoperiti cu iarba, din care ies din cînd în cînd stînci de marmura si sisturi. Continuam pe drumul forestier lînga firul apei. In curînd, în stînga noastra, apare o halda mare situata la gura unei galerii care strabate spre nord masivul de marmura. Mai spre amonte, lasam în stînga noastra un afluent abrupt (Pîrîul Pesterii) si ajungem dupa ½ ora la confluenta cu Valea Vulturilor (1 250 m din valea Pades). Parasim drumul din Valea Morii, pe care continua marcajul cruce rosie spre Vîrful Fierarului si ur-mam spre nord drumul pe Valea Vulturilor. Valea, la început larga, se îngusteaza treptat, iar dupa 600 m se bifurca în pîrîul Vulturul Mare în vest si pîrîul Vulturul Mic spre est. Aici se termina drumul forestier. Marcajul continua spre dreapta, pe Pîrîul Vulturilor Mic. Versantii foarte abrupti, defrisati cu cîtiva ani în urma, sînt napaditi de o vegetatie abundenta. Poteca, greu de recunoscut, urca putin în versantul stîng pentru a reveni iar în vale. Dc aici semnele de marcaj se pierd si înaintarea devine foarte dificila din cauza pantei accentuate si a taieturii de padure. In cazul în care nu regasim poteca pîna la circa 500 m de la bifurcatia vaii, ne cautam singuri o cale în sus pe versantul stîng al pîrîului, spre drcapta, în sensul mersului. Dupa un urcus anevoios prin locuri rele, cîstigam o diferenta de nivel de 300 m pe o distanta de 500 m si ajungem pe culmea dintre Pîriul Vulturilor Mic si pîrîul Ţiptar, denumita Gruiul cu Stana. Urmarind aceasta culme în sus, întîlnim în curînd o poiana alungita cu pomi razleti si jnepcni, în care regasim poteca pierduta. De aici mai avem de parcurs pîna la vîrf 1,2 km prin golul alpin. Vîrful Rusca (1355 m) apare în mijlocul golului alpin sub forma unei ridicaturi cu pante line, presarata neregulat cu jnepeni si ienuperi. Recunoastem locul vîrfului dupa borna si dupa o mica baliza topografica de lemn, adesea rasturnata de vînt. Din vîrf se deschide o frumoasa priveliste în jur asupra Muntilor Poiana Rusca si a partii centrale a Carpatilor Meridionali. Spre vest se des-prinde culmea principala a masivului, pe care o putem urmari cu privirea pîna în vîrful Pades (1374 m). Spre nord, în fata noastra, la 100 m, se contureaza vîrful Pascota si în continuare culmea ce separa bazinul Bcga de afluentii Muresului. Inspre sud-est, se contureaza creasta lata spre vîrful Cririnii, care prin saua Poiana Mînjila ajunge în vîrful Chiciora, de unde se desprind mai multe “picioare” spre partea de sud a masivului. Din vîrful Rusca putem coborî spre Ruschita pe traseele 11, 12; spre Luncani pe traseele 12+13, sau sa ajungem la cabana ,,Capriorul” prin vîrful Pades (traseele 12 + 7+5).

7. Ruschita – Taul Ursului – Vîrful Pades

Marcaj: cruce rosie
pîna la Taul Ursului si banda rosie
verticala în continuare pîna în vîrful Pades

Distanta: 11,1 km (7 km Ruschita – Taul Ursului + 4,1 km Taul Ursului – Vf. Pades)

Durata: 4 ore (2½ ore Ruschita-Taul Ursului + 1V2 ora Taul Ursului Vf. Pades)

Caracteristici: traseu usor pe drum si poteci de padure: diferenta de nivel: 820 m

Posibilitati de acces: din DN 69 sau linia C.F.R. 211, de la comuna Voislova 17 km pe drum modernizat pîna la Ruschita (autobuz).

Pornim din centrul localitatii Ruschita pe artera principala, în lungul vaii Padesului, spre amonte. Ruschita este unul din centrele miniere importante si cu traditie din Muntii Poiana Rusca, cunoscut pentru exploatarile de marmura , minereu de plumb si zinc si minereu de fier. Localitatea se întinde în lungul vaii înguste a Padesului si pe cei doi afluenti principali ai acesteia, Valea Morii si Pîrîul Cracul Lung. In versantii abrupti din vest urca în trepte cladirile celor doua flotatii de minereu, alimentate direct de garniturile trenurilor subterane care ies la lumina zilei deasupra flotatiei. La Ruschita marmura alba ne întîmpina de la primul contact cu localitatea. O vedem în gardurile gospodarilor, în fundatia caselor, pe drumuri si poduri, deseurile marii cariere de exploatare fiind piatra de constructie cea mai raspîndita din regiune. Dupa 500 m ajungem în dreptul confluentei cu Valea Morii, afluent stîng al vaii Padesului. Pîna aici nu exista marcaj. Spre dreapta (în sensul mersului) se desprinde o strada care urca pe Valea Morii pentru a continua pe un drum forestier. La intersectia drumurilor, remarcam o tabla care indica începutul a doua trasee marcate pe Valea Morii, si anume: cruce rosie spre Vîrful Fierarului (1141 m), 3 ore, si triunghi albastru spre vîrful Rusca (traseul 10), 2 ore. Continuam drept înainte pe drumul din valea Pades. In curînd lasam în urma ultimele case ale localitatii Ruschita. Valea se îngusteaza între versantii abrupti împaduriti si primeste cîtiva afluenti mici cu panta foarte accentuata, în parte umpluti cu haldele lucrarilor miniere vechi. Lînga firul apei remarcam blocuri de marmura aduse de apa sau abandonate în timpul transportului. Semnele de marcaj sînt foarte rare. La 1 km amonte de Valea Morii ajungem în dreptul atelierelor si blocurilor exploatarii de marmura, situate în apropierea confluentet cu Pîrîul cu Raci. Acest afluent stîng important al vaii Pades aproape ca nu se recunoaste din cauza haldei imense care cobora dinspre cariera de marmura. In fata noastra, pe muchia dintre valea Pades si Valea cu Raci, recunoastem ruinele unui plan înclinat, utilizat în trecut pentru transportarea blocurilor mari de marmura din orizonturile de sus ale carierei. Sub acest plan înclinat se afla gura tunelului care lega cîndva direct drumul din valea Padesului cu cariera veche sapata adînc în dealul de marmura din fata noastra. Vechea cariera, spectaculara datorita peretilor înalti de peste 100 m In renumita marmura roza cu desene difuze In cute, a fost abandonata datorita faptului ca îngustarea treptata a bazei facuse imposibila continuarea extragerii blocurilor. Noua exploatare se afla putin mai spre nord, într-o masa de marmura alba cu aspect masiv. Materialul din descopertarea facuta în vederea pregatirii carierei noi a fost azvîrlit în cariera veche, facînd sa dispara pentru totdeauna una din cele mai frumoase excavatii din tara. Continuînd drumul pe valea Padesului, trecem de baracile exploatarii pentru plumb si zinc situate lînga gura de galerie a orizontului minier Butuza. In dreptul galeriei, drumul trece din versantul stîng al vaii în versantul drept (din dreapta în stînga, în sensul mersului). La 50 m mai în amonte se desface spre dreapta un drum carosabil care duce în cariera de marmura. Cei dornici sa viziteze cariera pot urca fie direct pe poteca ce urmareste vechiul plan înclinat, mentionat mai sus, la gura Pîrîului cu Raci, fie în panta lina pe drumul carosabil sapat în calcarele din versantul stîng al vaii Pades. Acest drum ajunge dupa cîteva serpentine în Pîrîul cu Raci (2 km), de unde urca spre stînga la partea superioara a carierei de marmura. Aici se deschide o perspectiva frumoasa asupra excavatiilor si vaii Padesului, dincolo de care se ridica pantele abrupte dinspre dealul Boului (1243 m). Mergem în continuare pe drumul din valea Padesului în amonte, lasînd în urma versantul calcaros abrupt în spatele caruia se ascunde cariera. In curînd ajungem la un cot mare, în dreptul caruia remarcam pe versantul stîng al vaii o halda impresionanta provenita din lucrarile miniere executate pentru minereuri de fier, iar pe versantul drept o halda veche, la capatul careia urca un drum spre orizonturile de exploatare ale minei de plumb si zinc. Aici se termina perimetrul propriu-zis al lucrarilor miniere. Drumul continua printre versantii împaduriti, însotit de conducte de apa si electrice care deservesc perimetrele exploatarii. Lasam în urma un afluent stîng (pe dreapta, în sensul mersului) – Pîrîul Mare – dupa care ajungem într-o zona cu padure tînara. La gura afluentului urmator – pîrîul Livansky, un canton silvic ne serveste drept reper, asigurîndu-ne ca am ajuns la locul numit ,,sapte Izvoare”, odinioara un loc de un pitoresc deosebit, unde în luminisul ivit prin largirea vaii izvorau de sub stînci de dolomite sapte siroaie de apa. In prezent izvoarele au fost captate, iar apa lor curge spre aval printr-o conducta. In acest loc a fost înaltat în 1936, de catre Clubul turistic banatean din Caransebas, un monument unic în felul sau – “Monu-mentul turistului”. Monumentul se afla pe o ridicatura lînga cantonul silvic mentionat. Este reprezentat printr-o coloana de marmura, înalta de 2,2 m, care poarta urmatorul îndemn pentru iubitorii drumetiei în mijlocul naturii: “Turistule, ajuns sub poala padurii Arunca nacazul si patima urii Încearca sa prinzi din legile firii Scînteia divina: virtutea iubirii.” La 500 km amonte de ,,sapte Izvoare”, parasim valea Padesului pe care continua drumul forestier si urmam spre dreapta drumul catre Luncani, în lungul pîrîului Turcului, afluent stîng al Padesului. Dupa ½ km ajungem la un afluent stîng (pe dreapta, în sensul mersului), în amonte de care drumul coteste si începe sa urce în versantul vaii. Urmînd serpentinele largi ale drumului, ajungem dupa 2,2 km urcus foarte lin prin padure de pin, brad si fag în culme, la ,,Taul Ursului”. Drumul traverseaza aici creasta principala a masivului prin saua dintre vîrfurile Curmatura Mare la est si Padeselul la vest. Un tau propriu-zis nu exista în aceasta sa. Denumirea “Taul Ursului” se datoreste unei mici zone depresionare în care se aduna pe timp ploios apa sub forma unei baltoace. In jur se afla o poiana înconjurata de pini înalti. O masa de lemn lînga un trunchi gros, retezat pentru a servi drept loc de odihna, ne invita la popas. Poiana este potrivita pentru instalarea cortului sau a unei tabere. Mai multe table indicatoare fixate pe pomi ne informeaza asupra traseelor marcate care trec prin poiana de la ,,Taul Ursului”: banda rosie spre vîrful Pades (2 ore), în directia vest si spre vîrful Rusca (3 ore), în directia est; cruce rosie spre Ruschita (2½ ore), pe drumul pe care am venit, si spre Luncani (5 ore) în continuarea acestui drum spre nord. Traseul continua spre vest (stînga), pe creasta principala a masivului, spre vîrful Pades. Parasim deci marcajul cruce rosie care continua pe drumul spre Luncani si urmam în urcus usor poteca prin padure marcata cu banda rosie. Dupa 2,3 km ajungem în dreptul vîrfului Padesel (1300 m), pe care îl ocolim la sud. Dupa înca 500 m iesim din padure si patrundem într-un jnepenis în care poteca este uneori greu de recunoscut. Marcajul, în general rar, între care si cîtiva stîlpi metalici, este insuficient în zona jnepenisului. In curînd, dupa o sa larga, atingem golul alpin si urcam lin spre un vîrf plat cu stînci. De aici doar o sa ne mai desparte de vîrful Pades, care se profileaza în fata noastra, acoperit de jnepeni, afinis si marcat de baliza topografica. În acest loc întîlnim marcajul banda albastra care urca din Rusca Montana prin Valea Afinar. In continuare, poteca trece prin saua amintita si ocoloeste vîrful Pades pe la nord. Pentru a ajunge la baliza topografica, parasim poteca si urcam direct spre vîrf. (Privelistea care se deschide în fata noastra a fost descrisa la traseul 5). Din vîrful Pades putem continua drumul spre cabana nCapriorul” (traseul 5, 2 ore), Nadrag (tra-seul 5+2, 4½ ore), Fîrdea (traseele 5+1, 6 ore), Luncani (traseele 6, 2½ ore; 5+3, 2½ ore) sau sa revenim la Ruschita fie pe drumul pe care am urcat, fie pe traseul 8. Daca dorim sa înnoptam pe creasta, putem instala cortul în una din cele doua sei de la E sau V de vîrful Pades, sau în zona jnepenisului strabatuta la urcare cu 1,3 km în urma.

6. Luncani – Pîrîul Mare – Vîrful Pades

Marcaj: banda galbena verticala

Distanta: 7 km

Durata: 3 ore

Caracteristici: traseu usor pe drum forestier si poteca de padure. Urcus accentuat.

Diferenta de nivel: 1070 m.

Posibilitati de acces: din DN 68 A, de la comuna Cosava 13 km pe asfalt pîna la Valea lui Liman si 6 km drum nemodernizat la Luncani (autobuz).

Traseul porneste din centrul comunei Luncani, în dreptul confluentei vaii Topla cu valea Bega Luncanilor. Aici se afla statia de autobuz si o tabla indicatoare care arata începutul marcajelor spre nvîrful Pades”, 2½ -3 ore – banda galbena, “Cabana Capriorul”, 2½ -3 ore triunghi rosu (traseul 3) si ,,Tomesti”, 1-1½ ora – banda galbena. Urmam strada în lungul vaii Topla. Marcajul dublu, banda galbena si triunghi rosu, este aplicat pe stîlpii de beton ai conductei electrice. Dupa 750 m, iesim din comuna. De aici pornesc doua drumuri forestiere: unul urmareste înainte valea Topla, pe el urcînd marcajul triunghi rosu spre cabana ,,Capriorul” (traseul 3), iar celalalt coteste spre stînga pentru a se înscrie pe un afluent drept al vaii Topla, Pîrîul Mare. O tabla indicatoare ne arata ca marcajul banda galbena spre vîrful Pades continua pe drumul din Pîrîul Mare. Drumul forestier pe Pîrîul Mare serpuieste lînga firul apei între stînci de dolomite, deasupra carora se ridica versantii împaduriti. Ne aflam în mijlocul unui peisaj tipic pentru zona cu relief carstic din Muntii Poiana Rusca. Marcajul este rar, aplicat pe stîncile de dolomit. Dupa 1,1 km ajungem la un afluent mare, drept, cu drum forestier. Continuam drumul pe valea principala (ramificatia din dreapta, în sensul mersului), unde regasim în curînd marcajul pe trunchiul unor copaci. Dupa circa 300 m, ajungem în dreptul unor cabane forestiere pentru muncitori, amplasate într-o zona în care valea se largeste. Urmam drumul în sus înca circa 500 m, pîna în dreptul unei vaiugi care urca în versantul drept al vaii (în stînga sensului de mers). Aici parasim Pîrîul Mare si drumul forestier, pentru a ne angaja pe vaiuga mentionata. Atentie! Pe ultimii 300 m de pe drumul forestier marcajul lipseste! In dreptul vaiugii unde traseul paraseste drumul forestier nu exista tabla indicatoare, ci doar un semn de marcaj în dreapta vaiugii (în sensul în care o privim din drum). Pentru orientare, mai poate fi mentionat un podet de piatra în dreptul vaii si un marcaj silvic în culoare rosie (VI, 178). In cazul în care nu recunoastem acest loc si mergem în continuare pe drumul forestier spre amonte, întîlnim dupa 300-400 m un afluent stîng (pe dreapta, în sensul în care urcam) cu un drum forestier vechi, napadit de vegetatie, care ne avertizeaza ca am deviat de la traseul marcat si trebuie sa ne întoarcem pentru a identifica locul unde marcajul paraseste drumul forestier. Urmam firul vaiugii (marcajul este la distante relativ mari, care nu permit recunoasterea de la unul la altul). Dupa cîteva sute de metri, vaiuga se termina si poteca continua prin padure, îndreptîndu-se spre culmea dintre cele doua ramificatii principale ale Pîrîului Mare. Urcam în continuare o distanta de circa 2 km, ocolim vîrful Fagetelului (1088 m) si ajungem în curmatura Fagetelului (saua la sud de vîrful Fagetel). Aici, în stînga noastra (est), se afla bazinul defrisat al vaii Taieturii, iar în dreapta (vest), zona de izvoare a Pîrîului Mare. Un urcus puternic ne scoate dupa 1 km în poiana Padesului din creasta principala a Muntilor Poiana Rusca. In golul alpin ne îndreptam spre stînga (est). Marcajul lipseste, dar recunoastem usor vîrful Pades dupa baliza topografica. Ultimele sute de metri ale traseului, si anume urcusul din saua din fata vîrfului Pades pîna în vîrf, sînt comune cu traseele banda albastra (care vine de la cabana ,,Capriorul” – traseul 5) si banda rosie (care urca direct de la Nadrag prin valea Gosta). Poteca, marcata pe aceasta portiune pe stînci, se îndreapta printr-un jnepenis rar spre vîrful Pades, pe care-l ocoleste însa la circa 100 m în nord si continua pe creasta principala spre vîrful Rusca. Pentru a ajunge în vîrf, parasim poteca si urcam direct prin jnepenis si afinis pîna la baliza. Aici, în fata noastra, se deschide o priveliste încîntatoare asupra jumatatii vestice a masivului Poiana Rusca si asupra regiunilor muntoase sau depresionare înconjuratoare (vezi traseul 5). Din vîrful Pades (1374 m), putem continua drumul spre Ruschita (traseele 7, 8, 3½ ore), Rusca Montana (traseul 9 – 6 ore), sau sa coborîm la cabana ,,Capriorul” (traseul 5, 2 ore), Nadrag (traseele 2+5, 4½ ore), Fîrdea (traseele 5+1, 6 ore). Revenirea la Luncani se poate face fie pe drumul pe care am urcat, fie pe traseul 5+3 (4 ore) sau 7+13 (6 ore).

3. Motelul ,,Valea lui Liman” – Luncani – valea Topla – Cabana ,,Capriorul”

Marcaj: triunghi rosu
(începe din comuna Luncani)

Distanta: 14,6 km (6 km Motel-Luncani; 8,6 km Luncani-Cabana)

Durata: 4½ ore (1½ ora Motel-Luncani; 3 ore Luncani-Cabana)

Caracteristici: traseu usor; drum comunal si forestier, poteca prin padure, mici dificultati datorate vegetatiei în cursul superior al vaii Topla, partial relief carstic; diferenta de nivel, 580 m; se poate vizita pestera din Cioaca Birtului.

Posibilitati de acces: din DN 68 A, de la comuna Cosava, 13 km pe sosea asfaltata spre Românesti si Tomesti.

De la motelul ,,Valea lui Liman”, urmam circa 200 rn soseaua asfaltata pîna la podul peste valea Bega Luncanilor, unde cotim spre stînga si ne angajam pe drumul nemodernizat spre Luncani. Distanta de 6 km în lungul vaii Bega pîna la Luncani o putem parcurge fie pe jos, fie cu autobuzul. Pe aceasta portiune Bega Luncanilor prezinta o albie sinuoasa adînc sapata într-un relief preponderent carstic format în special pe dolomite si mai putin pe calcare. In versantii abrupti si împaduriti ai vaii întîlnim adesea stînci albe si pereti de dolomite. La circa 2 km aval de extremitatea nordica a comunei Luncani, în versantul stîng, sub Cioaca Birtului, se afla o mica pestera, usor de vizitat, fara echipament special. Pestera din Cioaca Birtului (vezi p. 32), situata la 26 m deasupra drumului (altitudine absoluta, 330 m) într-un abrupt împadurit, este accesibila pe o poteca ce porneste la circa 20 m amonte de borna km 15 si urca pieptis în versant. Un aven adînc de 5 m duce la o mica sala, de unde se desprinde o galerie la început ascendenta, apoi orizontala, care comunica cu exteriorul printr-un orificiu din peretele de dolomit. O alta galerie se desprinde din baza avenului; dupa 3 m devine inaccesibila. Galeriile urmaresc fisuri tectonice în dolomitele rubanate, iar avenul o suprafata de strat. Un curent de aer descendent face ca grota sa fie vara calda, iar iarna rece. Pestera nu contine forme concretionare sau ornamentale deosebite. Urmarind în continuare drumul din valea Bega, întîlnim în dreptul unui cot mare primele case din Luncani, aproape de confluenta cu valea Lupului (afluent stîng). Dupa 1 km ajungem în dreptul vaii Topla, unde se afla centrul comunei si statia de autobuz. Aici, o tabla fixata pe un stîlp indica marcaj banda galbena spre vîrful Pades (2½ -3 ore) si triunghi rosu spre cabana ,,Capriorul” (2¾ -3 ore). Continuam traseul pe strada din valea Topla, urrnarind marcajul dublu – triunghi rosu si banda galbena – aplicat pe stîlpii de beton ai conductei electrice. Dupa 700 m iesim din comuna. De aici pornesc doua drumuri forestiere, din care unul spre stînga urmareste Valea Mare, iar altul, drept înainte, valea Topla. Doua table indicatoare arata ca marcajul banda galbena spre vîrful Pades continua pe drumul din stînga, iar traseul nostru, triunghi rosu, spre cabana ,,Capriorul”, urca în continuare pe valea Topla. Dupa 100 m, întîlnim o punte care traverseaza apa spre un izvor în versantul opus drumului. Intre versantii înalti si împaduriti, alcatuiti din roci dolomitice, drumul sapat în stînca serpuieste în lungul apei. Marcajul este rar. Dupa 1 km urmeaza un pod, înaintea caruia se desprinde spre stînga un drum forestier secundar care se termina repede pe un afluent al vaii principale. Pe marginea podului, o sageata aplicata cu vopsea alba indica spre amonte ,,Ţine înainte, funicular” si o sageata rosie spre aval arata directia “sat”. In continuare, padurea din versantul drept al vaii a fost defrisata. In curînd trecem pe lînga o baza noua a pastravariei Luncani si ajungem la un al doilea pod. Aici valea primeste un afluent stîng, iar drumul coteste spre sud. Lînga firul apei se afla o masa cu o banca de lemn si un izvor îngradit cu scîndura. Inspre amonte, în ambii versanti ai vaii, padurea a fost taiata. Dupa 600 m ajungem la un afluent stîng la gura caruia se afla o cabana pentru muncitori forestieri, parasita, urmele funicularului utilizat pentru exploatarea padurii, iar în coasta de vizavi trei cariere mici parasite, sapate în calcare albe. La 100 m amonte, pe versantul opus drumului, în dreptul unui mic afluent, se afla un izvor. De aici în sus valea se îngusteaza si drumul se pierde. Pe o stînca, în dreptul careia se termina taietura de padure din versantul stîng, este scris cu vopsea alba ,,Ţine valea pe drum” pentru cei ce parcurg traseul în sens invers. De la locul unde se termina drumul urrneaza, pe o distanta de 1,3 km, partea dificila a traseului, cu marcaj insuficient. Mergem în continuare pe vale în sus, care este invadata de buruieni si lipsita de marcaj. Dupa 100 m observam un mic afluent stîng al vaii (pe dreapta în directia mersului). Atentie! Poteca paraseste valea imediat dupa acest afluent si urca în versantul stîng al vaii, cu scopul de a evita urcusul anevoios pe valea principala din cauza vegetatiei abundente si a lemnelor ramase de la exploatarea padurii. Din firul apei se vede pe un pom primul semn de marcaj. Poteca mai urmareste putin valea, la cîtiva metri deasupra talvegului, apoi urca în cîteva serpentine pe versant pentru a continua pe curba de nivel spre sud pîna ajunge din nou în vale, într-un loc stîncos. Pe tot acest traseu marcajul este rar, iar poteca napadita de vegetatie. In continuare, urmam firul apei. înaintarea este anevoioasa din cauza lemnelor putrezite si a vegetatiei crescute în urma taierii padurii. Dupa o distanta de 1,3 km, socotita de la locul unde s-a terminat drumul forestier de pe valea Topla, ajungem la bifurcatia superioara a vaii. Atentie! In cazul în care nu se repereaza poteca din versantul stîng al vaii sau se pierde aceasta poteca pe parcurs, urmam valea spre amonte pîna la bifurcatia mentionata. Aici traseul paraseste valea si continua în versantul stîng (dreapta, în sensul mersului) printr-o poteca marcata, care dupa un urcus acceniuat timp de 15 minute ne scoate în culme, în saua dintre vîrful Preslop (la nord) si vîrful Bordaru (la sud). De partea cealalta a culmii se afla bazinul superior al vaii Gladna. Un indicator vechi de tabla cu un triunghi albastru ne semnaleaza la stînga (sud) drumul spre cabana “Capriorul” (1 ½ ora) si la dreapta (nord) traseul (nr. 4) de culme spre Tomesti (3-4 ore). (Triunghiul albastru reprezinta un marcaj vechi care nu a fost sters în timpul aplicarii marcajului nou – triunghi rosu). Continuam traseul pe un drum de padure ocolind vîrful Bordaru pe curba de nivel. Printre pomi se zareste din cînd în cînd vîrful Daia, dincolo de izvoarele Gladnei. Dupa 1,2 km ajungem în saua plata dintre Dîmbul cu Fier si vîrful Bordarului. Aici întîlnim marcajul banda albastra care vine din culmea Padesului si doua indicatoare pentru traseele spre Luncani sau Tomesti si spre vîrful Pades. Continuam catre vest (spre dreapta) drumul de paduri si ajungem dupa 350 m pe o ridicatura cu pante dornoale, cunoscuta sub denumirea ,,Dîmbul cu Fier”, datorita excavatiilor si minelor vechi prin care în trecut au fost extrase minereuri de fier limonitice din zona de oxidare a unor roci piritoase. Putem recunoaste acest loc si dupa marcajul silvic aplicat cu vopsea rosie pe un pom si reprezentat prin doua dungi orizontale inelare si un chenar în care se afla notatia VI.99. Pe Dîmbul cu Fier se afla în mijlocul padurii un teren nivelat si înierbat potrivit pentru practicarea sportului în aer liber sau pcntru instalarea unei tabere. Urmînd în continuare drumul de padure cu marcajul clublu – triunghi rosu si banda albastra – ajungem dupa 400 m în saua lata de sub vîrful Daia. Aici întîlnim marcajul banda albastra sprc Fîrdea (traseul 1) si drumul carosabil (marcat cu cruce albastra) care uneste cabana ,,Capriorul” cu comuna Nadrag. Continuam sprc stînga pe acest drum în lungul unei culmi secundare largi si dupa 200 m ajungem la cabana.